Augumentarea osoasă

Протезирование в Кишинев клиника UniDentArt

Adiția de os (augmentarea osoasă): Ce este, când se face operația, recuperare.

Ce este adiția de os sau augmentarea osoasă?

Adiția de os, cunoscută și sub denumirea de augmentare osoasă, este o procedură chirurgicală prin care se restabilește volumul osos pierdut ca urmare a extracțiilor dentare, bolilor parodontale, osteoporozei sau traumelor maxilare. Această pierdere de os afectează atât funcționalitatea danturii, cât și estetica facială, oferind un aspect îmbătrânit.

Cine are nevoie de adiție osoasă?

Adiția osoasă este recomandată pacienților care:

  • doresc tratament cu implanturi dentare, dar nu mai au suficient os pentru ancorarea acestora;
  • au suferit extracții vechi, traumatisme sau boli parodontale;
  • își doresc restaurarea esteticii și a funcționalității danturii;

De ce se retrage osul din gingie (atrofie osoasă)?

Retragerea osului este frecvent cauzată de:

  • pierderea dinților și lipsa stimulării osoase;
  • boala parodontală, care degradează osul de susținere;
  • traumatisme la nivelul cavității orale;
  • înaintarea în vârstă, asociată cu resorbția naturală a maxilarului.

Ce se întâmplă dacă nu avem suficientă gingie?

Lipsa sau retragerea gingiilor expune rădăcinile dentare și poate duce la:

  • sensibilitate dentară și apariția cariilor;
  • pierderea dinților;
  • afectarea esteticii zâmbetului;
  • scăderea stimei de sine.

Rata de succes a intervenției

Rata de succes a adiției osoase este foarte ridicată, mai ales atunci când:

  • se utilizează biomateriale calitative;
  • intervenția este realizată de un medic cu experiență în chirurgie orală;
  • pacientul respectă indicațiile postoperatorii și igiena orală.

Legătura dintre adiția osoasă și implanturile dentare

Implanturile dentare au nevoie de o bază solidă pentru a rezista în timp. În cazurile în care osul maxilar s-a resorbit, augmentarea osoasă devine o condiție esențială pentru succesul implanturilor și menținerea esteticii faciale.

Procedura pas cu pas

1.Consultația inițială. Examinare + radiografie panoramică și CT + plan de tratament.

2.Intervenția chirurgicală. Inserarea materialului pentru adiție osoasă (natural sau sintetic), eventual inserarea implanturilor.

3.Vindecarea și integrarea. Procesul de osteointegrare durează până la 6 luni.

Recuperarea după intervenție

Ce trebuie să faci:

  • urmează tratamentul medicamentos prescris;
  • consumă alimente moi și reci;
  • odihnește-te și evită efortul fizic;
  • menține o igienă orală riguroasă;
  • renunță la fumat, pentru a facilita vindecarea.

Ce poate apărea:

  • ușoare umflături sau disconfort, asemănător cu cel de după o extracție;
  • în cazuri rare: infecții sau respingerea grefei (semnalate prin dureri persistente și inflamații).

Materiale și tehnologii folosite

Tipuri de grefe osoase:

  • Autogrefă – os propriu, prelevat din altă zonă orală;
  • Alogrefă – os provenit de la un alt pacient;
  • Xenogrefă – țesut osos de origine animală;
  • Aloplastică – material artificial cu structură similară osului natural.

Tehnologie avansată:

  • PRF- – plasmă extrasă din sângele pacientului, aplicată local pentru vindecare accelerată și regenerare tisulară.

Concluzii

Adiția de os este o etapă esențială în tratamentul cu implanturi dentare, mai ales când osul s-a resorbit în timp. Oferă baza necesară pentru fixarea implantului, îmbunătățind stabilitatea, funcționalitatea și estetica zâmbetului.

Dicționarul pacientului

Aceasta este o procedură de restaurare sau reconstrucție a țesutului osos din maxilar dacă nu există suficient pentru a instala un implant.

O substanță specială (osul propriu al pacientului sau un înlocuitor) care este utilizată pentru a crește volumul țesutului osos.

Plasarea unei rădăcini dentare artificiale (implant) în maxilar. Uneori este necesară augmentarea osoasă în prealabil.

O afecțiune în care volumul sau densitatea osului maxilar este insuficientă pentru a permite implantarea fără intervenție suplimentară.

Perioada în care materialul osos prinde rădăcini și devine parte a osului propriu al pacientului. Aceasta durează de obicei câteva luni.